Libertatea

Este fals să spui că deţii libertatea, atâta timp cât nu-ţi cunoşti pârghiile psihologice (de majoritatea nici nu eşti conştient). Singura modalitate viabilă de ieşire din acest cerc vicios al modelelor parentale, al problemelor, a deciziilor proaste din viaţă etc. este credinţa. Văd în ea ultimul liman, singurul autentic, real, adevărat. Prin religie vorbesc de singura religie şi anume ortodoxia. Nu demonstrez pentru ce restul sunt cărări rătăcitoare, însă, pentru o mai multă aprofundare, recomand cu căldură www.crestinortodox.ro .
În mine au existat multe zbateri, căutări, încrâncenări, lupte, frustrări, toate sub imperiul ajungerii la înţelegere. Ăsta era scopul meu. Motivaţia se află în dorinţa de a-mi gestiona cât mai bine problemele, de a înţelege mecanismele psihicului meu, aplecându-mă, cu precădere, asupra pulsiunilor, adică a ceea ce simt imediat, ca reacţie la un stimul oarecare sau anume. Am încercat să-mi fiu propriul chirurg, în lupta asta cu mine însămi, în acest travaliu adesea chinuitor. Nu am răspuns la toate întrebările, îmi este chiar frică de multe lucruri, am, încă, necunoscute interioare; totuşi, e un proces de autocunoaştere şi implicit de cunoaştere exterioară, aş zice, aprofundat. Prin urmare, e un proces pozitiv. Mă reconfortează concluzia asta.
Nu strivesc, însă, corola de minuni a lumii. Sălaşul vâscos şi simţitor al sinelui meu celui mai intim, irepetabil şi anume sufletul. Vorbesc despre mine, dar, ce zic aici este general valabil la oricine. Cred că pe toţi ar trebui să ne preocupe viaţa noastră interioară, rezolvarea conflictelor -dacă apar-, per ansamblu, întregul proces de mediere a oricăror feluri de probleme inerente cotidianului. Asta pentru luciditate şi conştientizare, ca paşi premergători atât a găsirii drumului nostru în viaţă (grăitoare, în acest sens, este pilda talantului), cât şi a putinţei de a îmbrăţişa iubirea.